Calendar popular

Cartea timpului – 24 Februarie

Loviți de prea multe ori în profunzimea credințelor de dinainte de creștinism, după decembrie 1989, am început să recapitulăm momentele de mare interes din calendarele populare. Așa a fost și cu Dragobete.
Cei mai multi etnologi și etimologi l-au aruncat într-o descendență slavă, lezându-i, cu bună știință, genealogia ancestrală autohtonă. Capitaliștii l-au marginalizat și au promovat kitch-ul Valentine’s Day. 
Cu toate acestea, rădăcinile sufletului și spiritului neamului, adânc ancorate în Cartea Timpului, s-au dovedit a fi cheia pentru păstrarea și promovarea sărbătorilor de dinainte de creștinism.
Din punct de vedere etimologic (preluând informațiile de la domnul Mihai Vinereanu din « Dicționarul etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică »), cred că nu trebuie să ne ferim să spunem că rădăcina proto-indo-europeană  « dhegu = a încălzi »  a născut radicalul  « drag », din care provine chiar englezescul « dear » !
Drept urmare, sărbătorile păgâne Dragobete și Drăgaica sunt de origine dacică.

Despre genealogia lui Dragobete se cunoaște că era un flăcău dac, fiul Dochiei – sora lui Decebal, cumnat cu Lăzărică – patronul lumii vegetale, uneori identificat cu Năvalnicul (frumos, dar periculos, sucind mințile fetelor și femeilor tinere) – pedepsit de Maica Domnului și transformat în plantă de leac  pentru dragoste rănită.
Dar cine era Dragobete? Legende au ajuns până în zilele noastre. Dragobete este un tânăr păstor, care are o turmă de oi și cântă din fluier. Este îmbrăcat în straie muntenești și este încins cu brâul fermecat din lână albă și lână roșie, care crește odată cu el.
În Cartea Timpului spiritul lui Dragobete veghează la nașterea poveștilor de dragoste dintre tineri. La zămislirea iubirii, Dragobete desprinde din brâul său fermecat două fire de lână, unul alb și unul roșu, le răsucește și cu acest șnur îi încinge pe cei doi îndrăgostiți, pecetluind astfel perechea / familia. Ritualurile se desfășoară pe iarba proaspătă a primelor zile de primăvară, printre viorele, toporași și ghiocei, cu chiote de bucurie, vegheați de Soare și Lună. Totul continuă în comunitate, unde întreaga suflare a satului participă la jurămintele și săruturile noilor perechi.
În calendarul popular s-a stabilit data de 24 februarie ca fiind dedicată lui Dragobete, dar el este un vestitor al Mărțișorului și precede zilele Dochiei, stabilindu-se din nou polaritatea masculin-feminin a sărbătorilor. Cu siguranță însă această zi coincidea cu momentul împerecherii păsărilor! Căci sufletul – duhul – este privit ca o pasăre, iar unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii române este Mitul Zburătorului.
Defazajele calendaristice (rit vechi / rit nou, 24 – 2 8 februarie / 1 – 25 martie) au influențat intensitatea manifestărilor, însă esența simbolică s-a perpetuat până astăzi.

Save

Save

Save

Save

Faci un comentariu sau dai un răspuns?